VOLUNTARIATUL – SUFLETUL UMANITĂȚII

DĂRUIEȘTE O RAZĂ DE BUCURIE APROAPELUI TĂU

Daniela Marcu

Școala cu clasele I-VIII Așchileu Mare

“Sărac nu este omul

care nu a avut niciodată

 nimic, cu adevărat sărac este

cel care nu a ajutat niciodată pe nimeni”

          Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este o mișcare umanitară internațională a cărei misiune este de a proteja viața și sănătatea oamenilor, de a asigura respectul față de ființa umană, de a preveni și alina suferința oamenilor, fără vreo discriminare de naționalitate, rasă, religie, clase sociale sau opinii politice. Termenul cel mai răspândit este de Crucea Roșie Internațională, însă acesta este folosit greșit, deoarece nu există nicio organizație cu acest nume. În realitate, mișcarea constă în mai multe organizații distincte, independente din punct de vedere legal, însă unite în cadrul aceleiași mișcări prin principii de bază, obiective, simboluri, statuturi și organe de conducere comune.

 “Voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii cum sunt: asistența și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea.” (definiția din Legea Voluntariatului 2006)

    Voluntariatul a reprezentat sufletul Mișcării Internaționale de Cruce Roșie încă de la înființarea acesteia în 1863. Voluntarii reprezintă în prezent, cum au fost întotdeauna, coloana vertebrală a tuturor activităților de Cruce Roșie, ajutând Societatea Națională să deruleze programe de succes și ajutând zeci de mii de persoane vulnerabile aflate în dificultate. Devotamentul voluntarilor nu numai că reduce costul activităților dar permite Crucii Roșii să ajute mult mai multe persoane cu fondurile disponibile, dar spiritul voluntariatului reprezintă sufletul acțiunii umanitare.

     Mulți indivizi sunt plini de dorința de a-i ajuta pe alții, fie în cadrul familiei, al satului, al orașului, al comunității religioase și fiecare gest altruist ce alină o suferință, reprezintă triumful umanității asupra sărăciei, bolii, violenței omului  sau a forțelor naturii.

     Prinși într-o alergătură continuă și înecați de rutina zilnică, uităm de lucrurile cu adevărat importante, uităm cât de puțin ne costă să facem bine și că nu ne simțim niciodată mai împliniți, decât atunci când putem să ajutăm pe cineva, total dezinteresat. Și, dacă ne-am  gândi că de câteva ore din timpul nostru liber poate depinde viitorul unui copil, putem conștientiza cât de puțin efort este necesar pentru a face viața mai frumoasă și a aduce o raza de speranță și bucurie unui suflet. Sunt cadru didactic și cea mai mare bucurie, în activitatea mea de voluntară la Crucea Roșie Română – Filiala Cluj, a fost că am întâlnit foarte mulți tineri care gândesc la fel. Tineri deschiși, responsabili, foarte implicați, care au pus mult suflet în acțiunile desfașurate.

     Am învățat că ingredientele principale în acțiunile sociale nu sunt nici banii, nici numărul de oameni implicați, ci pasiunea / dăruirea cu care lucrează cei ce vor să-și dea din timpul, abilitățile, cunoștințele lor, în beneficiul altora.  Nimic nu se compară cu zâmbetul de pe chipul unui copil cu care viața a fost mai dură, chiar dacă pentru acest zâmbet facem naveta, lucrăm ore în șir și ne lovim de barierele mentalităților greșite, tocmai a celor care sunt în poziția de a ocroti acești copii. Am mai învățat de-a lungul carierei mele că boala nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, căci nimeni nu merită să sufere atât de mult; oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoși și inteligenți, fie că sunt sănătoși sau nu, doar că ei trebuie să înfrunte o realitate mult mai dură. Văzând o latură atât de întunecată a vieții, am început să-i apreciez mult mai mult pe cei din jurul meu, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am și să le arăt și acestor oameni că au dreptul să zâmbească, să spere, să viseze și să fie fericiți.

     Cu alte cuvine, voluntariatul sau altfel spus munca neremunerată, înseamnă de fapt acumularea unei experiențe profesionale într-un anumit domeniu care să ne ajute să experimentăm lucruri noi și să le dezvoltăm. Practic, a fi voluntar înseamnă a ajuta necondiționat, astfel încât beneficiarii să ajute la rândul lor, pe principiul “dă mai departe”, că peste câțiva ani, ajutorul dat de mine să se materializeze în transformarea lor în niște adulți responsabili, pe care societatea să-i accepte și să fie integrați pe piața muncii ca persoane calificate.

     RESPONSABILITATEA este principiul care stă la baza voluntariatului. Indiferent ce fel de persoană ești, care îți sunt convingerile sau ce vrei să devii, responsabilitatea este o abilitate pe care o dobândești prin muncă. Respectul față de tine și față de ceilalți îl câstigi prin responsabilitatea cu care iei anumite decizii, indiferent de natura lor.

     Al doilea element definitoriu al voluntariatului este COMUNICAREA. Prin voluntariat, cel mai rapid se dezvoltă abilitatea de comunicare. Barierele ridicate de timiditate, frică de vorbit în public, greutățile întâmpinate în crearea unor legături de prietenie, sunt spulberate. A voluntaria înseamnă de asemenea apartenența la un grup, un grup care devine în scurt timp o familie, iar relațiile, deși sunt de natură profesională, devin și personale.

     Sub marea umbrelă a comunicării, SOCIALIZAREA joacă un al treilea rol foarte important. Voluntariatul creează punți între oameni și comunități. Fără să vrem, suntem nevoiți să socializăm în viața de zi cu zi, pentru a putea exista. Însă voluntariatul ne învață tehnici și metode de socializare, astfel încât timiditatea, teama și frica, să dispară, toate acestea ajutând la crearea ta din punct de vedere profesional.

                                                        

Concluzie

     Bunul cel mai de preț cu care Crucea Roșie Română se mândrește, sunt  voluntarii ei minunați, cea mai mare parte a lor anonimi, care cu bunătate, cu modestie și cu un sublim spirit de sacrificiu, trudesc fără nici o recompensă materială pentru a aprinde o rază de bucurie, de speranță și de lumină pe chipurile mult prea întristate ale semenilor noștrii părăsiți de oameni și bătuți de soartă.

     Investiția în propria persoană pe termen scurt, mediu și lung înseamnă responsabilitatea pe care ne-o asumăm să devenim acea persoană de succes care dorim să fim.

     Voluntariatul înseamnă mai mult decât orice definiție, înseamnă în primul rand investiția în propria persoană. Creștem o data cu proiectul nostru, ne asumăm riscuri și creem legături durabile. Tu te ajuți pe tine, ceea ce este comparabil cu școala vieții. Toate situațiile care pot interveni în finalizarea proiectului de voluntariat înseamnă acumularea de experiență profesională și învățarea gestionării crizelor de orice fel.

     Succesul, indiferent de intensitatea sau de complexitatea lui, este ceva ce fiecare dintre noi dorim, materializat în lucruri realizabile sau irealizabile. Însă de fiecare dată când ne gândim la succes, în mintea noastră se crează o analogie cu o dorință aprinsă: un vis. Este o certitudine faptul că fiecare dintre noi visează și își dorește să-și depăsească condiția actuală. Însă cum faci asta, în termeni cât se poate de concreți și reali ? Simplu: treci la acțiune.

     Cea mai simplă metodă este crearea unui plan de promovare a propriei persoane. În noi, trebuie să investim timp, răbdare și dorințe realizabile, care în final să ducă la ceea ce noi definim ca succes. Nimic nu este greu dacă vrei cu adevărat să ai succes. Și succesul nu-l poți dobândi decât prin muncă. Aici intervine voluntariatul.

   Contrar a ceea ce cred scepticii, există foarte multe persoane în lume care doresc să facă lucruri bune pentru semenii lor sau pentru mediu, acestea alăturându-se numeroaselor echipe de voluntariat care susțin diverse cauze.

Se știe că în urma voluntariatului nu putem obține satisfacții materiale, însă putem avea parte de alt tip de beneficii precum:  

- deprinderea unor aptitudini precum capacitatea de a-i înțelege pe alții și de a-i ajuta să devina mai buni și mai optimiști, dezvoltarea aptitudinilor de comunicare (de exemplu, vorbitul în fața unei mulțimi), dar și dezvoltarea cunoștințelor legate de politică, sănătate sau mediu;

 - acțiunile de voluntariat ne ajută să fim mereu activi, lucru benefic mai ales pentru sănătatea noastră ;

- poți cunoaște foarte multe persoane care împart aceleași pasiuni și îți poți face foarte multi prieteni noi ;

- respectul de sine și încrederea în propriile tale forțe vor crește considerabil deoarece voluntariatul presupune multă responsabilitate și spirit de echipă, iar unele provocări trebuie depășite și rezolvate cu mult tact.

    

 Și, cel mai importat lucru, voluntariatul înseamnă să pui nevoile altora înaintea nevoilor tale, să fii multumit că reușești să faci gesturi caritabile și să-i ajuți pe cei aflați la nevoie.

   În sufletul nostru există o oarecare sămânță înnăscută de rațiune care întreținută prin sfaturi și bune obișnuințe, înflorește în virtute. Aici un rol important îl au dascălii care trebuie să lumineze viața elevilor și să-i implice în acțiuni demne de laudă și respect, precum instruirea și participarea cu ei  la concursuri precum Sanitarii pricepuți, unde elevii vor reuși să descopere tainele voluntariatului. Să învățăm să facem bine, să ne ridicăm ochii spre cer pentru onoarea noastră, pentru iubirea de virtute și față de aproapele, așa vom împlinii și voia lui Dumnezeu.

   Unul din motto-urile meseriei mele sunt “Viața oamenilor pe pământ este un minunat buchet în care faptele fiecarui om reprezintă câte o floare”, citat prin care îi îndemn pe elevii mei să contribuie la buchetul minunat al vieții oamenilor pe Pământ, prin faptele lor bune și prin revărsarea dragostei lor asupra semenilor noștri.

   Să nu uităm că misiunea noastră, a dasălilor, este de a promova o cetățenie activă și de a educa tineri deschiși, responsabili, foarte implicați, care să-și folosească timpul, abilitățile și cunoștințele în beneficiul altora, care să se dedice unei cauze nobile, dezinteresate.

Bibliografie

1. Etienne de La Boétie – Discurs despre servitutea voluntară, Editura Universal Dalsi,1922;

2. Nicolae Nicoară – Crucea Roșie Română aproape o poveste,  S.P. “Bucureștii noi” 1996;

3. Mihaela  Steriu – Principiile Fundamentale ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, S.C. Romcartexim S.A.; Comitetul Internațional de Cruce Roșie, 1997;

*** Crucea Roșie și Semiluna Roșie – Portretul unei Mișcări Internaționale Ed. Polisib, România;

*** Monitorul Oficial nr. 276 din 27 aprilie2007 – Legea 195 din 20 aprilie 2001 Emitent  - Parlamentul României.